Ioana Cuzino

Povestea unui invingator! Se culca flamand noapte de noapte. Parintii l-au abandonat intr-un orfelinat. Acum, a facut primul milion de dolari.

Cornel Manaz este un tanar din Suceava care a reusit la o varsta destul de frageda sa-si faca propria firma de constructii. Pana aici – nimic iesit din comun. Numai ca povestea lui Cornel nu este una obisnuita. Este povestea unui luptator, care s-a luat la tranta cu destinul si a castigat. Cornel s-a nascut la Botosani in anul 1986, dar a fost abandonat la nastere si a crescut prin orfelinate.

Cand era mic, acesta, care pe atunci locuia intr-un centru de plasament din Dorohoi, a suferit de foame si de frig. Se intampla la inceputul anilor ’90, cand sistemul era zapacit de tranzitie. Atat de zapacit, incat copiii „de la stat” primeau apa calda cu portia, mancau pastai si mazare la borcan sau biscuiti cu marmelada de le venea acru si, uneori, erau transformati in „saci de box” de colegii mai mari.

„Cele mai multe persoane cred ca, daca vii din orfelinat, nu ai nicio sansa. Eu zic ca sansele sunt egale, indiferent daca ai stat in sanul familiei sau ai crescut intr-un sistem de plasament. Am reusit totul prin vointa”, a spus tanarul.

La 10 ani, muncea pentru mancare

Cornel a pus dorinta de autodepasire pe seama faptului ca voluntarii care veneau la centrul din Dorohoi au avut un impact pozitiv asupra sa.

„V-as putea spune cum am reusit sa-mi castig prima data mancarea suplimentara. A fost un troc. Atunci nu aveam nevoie de bani. Daca aveai bani, riscai sa fie confiscati de cei mai mari. La 10-11 ani m-am dus la vecini, ca sa-i ajut sa faca curat la gaini, ca sa-mi dea ceva de mancare.

Mancarea din orfelinat era suficienta, dar, repetandu-se permanent aceeasi alimentatie, ajungi la suprasaturatie si vrei altceva. Vorbim despre perioada anilor 1992 – 1995, cand painea se aducea cu caruta. La orfelinat, pastaile si mazarea erau la ordinea zilei. Daca mi le pui in farfurie, acum le dau deoparte!”, ne-a spus Cornel.Primii bani, in liceu

Cornel este un tanar optimist. Stie ca sunt copii care cresc in familii si care se confrunta cu lipsuri foarte mari si nu au parte nici macar de oportunitatile pe care le-a avut el, copil crescut in centrele de plasament. De mic a fost intreprinzator. Pe cand era in liceu, le facea temele colegilor, ca sa castige bani.

„In perioada de vara mergeam la descarcat camioane sau la betoane, ca sa castig bani. La liceu, erau colegi care aveau bani, dar nu le placea sa faca desen tehnic. Vindeam o plansa de desen tehnic cu 5 lei. La Siret, ca sa faci o copie xerox era scump (n.r. – Cornel a facut liceul la Siret). Costa 50 de bani. La Suceava era 5 bani. Veneam cu un portbagaj prin de hartii la Suceava!”, a adaugat Cornel Manaz.

Pe de alta parte, in perioada facultatii, le „vindea Internet” colegilor cazati intr-un internat scolar.

„La facultate, nu am aplicat pentru locurile destinate asistatilor social. Am ramas toti trei ani la fara taxa. Am avut si o bursa de merit la Stiinte Economice, specializarea Management”, a afirmat tanarul.

Si-a deschis firma in ultimul an de facultate

In ultimul an de facultate, Cornel si-a deschis o firma de constructii. La inceput era si patron, si singurul angajat. In timp, a reusit sa incheie contracte cu doua multinationale si a mai angajat personal, de multe ori tot din randul tinerilor proveniti din casele de copii. Dupa terminarea studiilor, Cornel s-a casatorit. Este extrem de discret cand vine vorba despre sotia lui. Pe de alta parte, a vrut ca lumea sa-i cunoasca povestea. Asa ca i-a spus-o medicului Florin Haidamac. Doctorul nu a stat pe ganduri si, inspirat de Cornel, a scris cartea „Copiii din tren coboara la prima”. Cartea se gaseste in librariile Alexandria, pretul este 29 de lei, iar 10% din incasari merg la organizatia „Salvati Copiii”.

Implicat in proiecte sociale

Desi este un om ocupat, tanarul este implicat intr-o sumedenie de proiecte sociale. Inca merge prin casele de copii, dar, de data aceasta, pentru a oferi sprijin. Vestea buna este ca a constatat ca micutii au acum conditii mai bune. Nu mai sufera de frig si de foame.
Pentru ei, apa calda nu mai este un lux. Au, insa, o alta problema. Unii dintre angajatii centrelor sunt nepregatiti si nu reusesc sa-i indrume.

„Cum ar putea o persoana fara Bacalaureat sa-l ajute la teme pe un tanar in clasa a XI-a?!”, se intreaba suceveanul, care a adaugat ca micutii crescuti in institutiile statului au nevoie de sprijin ca sa-si gaseasca drumul in viata. Sansa lor este sa inteleaga de la varste cat mai fragede ca, daca ai carte, ai si parte.

redactia

Add comment

Your Header Sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.